BANDAJ, s. n. / bandage, s. m. / bandage, [fr. bandage, din iimfia franciior stabilifi in Gjalia hiada, germ. binden, eng[. to bind ^ a [ego.} Banda de tifon si, prin extensie, din orice alt material, care este aplicata pe un segment al corpului In scopul mentinerii unui pansament, realizarii unei compresiuni, imobilizarii unei fracturi sau luxatii, mentinerii unui mediu ste-ril (pentru cicatrizarea unei plagi) etc.
