BANDA, s. f. / bande, s. f. / band. [fr. bande, din iim6a franciior staBuifi in Qalia binda, germ. bindeii, eng(. to bind = a Cega.] 1) In anatomie: fasie de tesut In forma de pan-glica sau cordon care leaga sau uneste doua organe. 2) Grup de frecvente alaturate sau apropiate, de obicei In spectrul electromagnetic. 3) Zona dintr-unspectru de absorbtie saude emisie.
