BALSAM, s. n. / baume, s. m. / balsam. [Lat. balsamum, gr. balsamon = fiaisam,} Substanta de origine vegetala, alcatuita din esteri ai acizilor aromatici cu alcooli rezinici. Se obtine prin incizii In scoarta anumitor arbori sauarbusti. Ex.: b. de Canada, extras din Abies balsamea; b. de Peru, antiseptic de uz extern; b. de Tolu, antiseptic si fluidifiant al se-cretiilor respiratorii. Foarte utilizate In trecut ca medicamente, b. prezinta actualmente un interes limitat.
