AUTOIMUNITATE, s. f. / auto-immunite, s. f. / autoimmuni-ty. [Gjr. autos = sine insusi; iat. i mmunitas, -afis = scutire de sarcini pu6(ice, de la immunis = scutit, apdrat (in =[ip-sit dc.; munus = ofiCiga^ie).} Stare In care sunt pusi In evi-denta anticorpi – *autoanticorpi – ce reactioneaza cu antigeni din organismul respectiv, ca si cum acestia ar fi straini (*auto- antigeni). Se disting doua alternative: a. fiziologica si a. aso- ciata unor manifestari patologice. A. fiziologica are rol In menti- nerea echilibrului sistemului imunitar si este datorata unor anti- corpi naturati de tip imunoglobuline M. A. asociata unor mani- festari patologice se afla la originea unor boli denumite auto- imune, prin autoagresiune sau autoimunizare. Ex.: lupusul erite- matos diseminat, anemia hemolitica autoimuna, leucopeniile imu- nologice, tiroidita Hashimoto, oftalmia simpatica, bolile Biermer si Basedow-Graves, diabetui insulinodependent s. a. Pentru alte boli, originea autoimuna este doar presupusa. De altfel, adesea este dificil sa se stabileasca daca anticorpii detectati reprezinta cauza bolii saudoar o acompaniaza.
