AUTOHEMOTERAPIE, s. f. / autohemotherapie, s. f. / auto- h(a)emotherapy. [Cjr. autos = sine insusi; haima, -atos = sange; therapeia =tratament, de la therapeuein = a ingri-ji} Metoda terapeutica prin care se recolteaza sange de la un pacient si i se reinjecteaza intramuscular. Se Incepe cu 2 ml, apoi 3 pana la 10 ml, zilnic sau o data la doua zile. Actiune explicabila prin proteinoterapie si autovaccinoterapie. In prezent este putin practicata, totusi metoda a fost reluata, se pare, Indeosebi In medicina sportiva.
