ATRIU, s. n. / oreillette, s. f. (1), atrium, s. m. (2, 3) / atrium. NA: atrium, pi. atria. [Lat. atrium =- antecamera, de la ater, – tra, -trum = negru (deoarece in acwtd. camera, se facea focul [a romani, iar perefii se. mnegreau).] Termen utilizat In nomen- clatura anatomica pentru a desemna o camera sau o cavitate care asigura comunicarea cu o alta structura. 1) A. cardiac (NA: atrium cordis) – camera superioara a fiecarui hemicord. A. drept primeste sange deoxigenat din Intreg corpul, cu excep-tia plamanilor, prin venele cave si sinusul coronar; a. stang primeste sange oxigenat de la plamani prin venele pulmonare. Sangele trece din a. In ventricule prin valvele atrioventricu-lare. 2) A. auricular – portiune a cavitatii timpanice situata In vecinatatea ciocanului; cavitatea timpanica propriu-zisa. 3) A. pulmonar – spatiu situat la capatui ductului alveolar care se des-chide In alveole sauIn sacii aerieni pulmonari.
