ATIMIE, s. f. / athymie, s. f. / athymia. Qr. a – priv.; 1′, thy-mos =minte, spirit; 2) thymos = principiu vital, timus.] 1) Scaderea tonusului afectiv, manifestata prin stare de indife-renta, de inactivitate totala. 2) Absenta timusului, manifesta prin deficit anabolic, imunitar si perturbari ale hematopoiezei.
