ATAXIE, s. f. / ataxie, s. f. / ataxia. Qr. a – priv.; taxis = ordonare, aranjare., de. la tattein = a ordona, a. aranja.] Tulburare motorie nonparalitica ce se caracterizeaza printr-o proasta coordonare a miscarilor, care sunt dezordonate; exista trei mari tipuri: a. ce se manifesta In ortostatism(statica), In mers (a. locomotorie) si In timpul efectuarii unei miscari (a. cinetica). Sin.: amiotaxie.
