ANTIDOT, s. n. / antidote, s. m. / antidote. [Qr. anti = contra, dotos = dot, sou [at. antidotum = anticfot.] 1) Substanta capabila sa neutralizeze un toxic sau sa Tmpiedice efectele acestuia in organism, printr-un mecanismfizic, chimic, bio-chimic sau farmacologic. V. si chelator. 2) In homeopatie, medicament destinat sa atenueze o reactie excesiva determinata de administrarea unui alt medicament. Sin.: homeodot.
