ANORGANIC, adj. / anorganique, adj. / inorganic. [C?r. on – priv.; lat. organicus, gr. orgtinikos = referitor la un instrument, de la. lat. organum, gf. organon = instrument, ma-sind.] 1) Element chimic neinclus Intr-o molecula ce contine carbon. Ex.: fosfor a. sau mineral. 2) Fenomen ce apare independent de o leziune a unui organ. Ex.: un suflu detectat la auscultatia inimii care exista fara leziuni orificiate sau mio-cardice.
