ANEMIE, s. f. / anemie, s. f. / an(a)emia. [Qr. an – priv.; haima, -atos = s&nge} 1) Diminuarea cantitatii de *hemoglo-bina functionala drculanta totala. 2) In practica, daca nu se tine seama de variatiile eventuate ale volumului plasmatic, a. este definita ca scaderea concentratiei de hemoglobina din sangele periferic sub 13 g/100 ml la barbat si sub 11 g/100 ml la femeie. In definitia traditionala a anemiei se face referire numai la scaderea numarului de hematii, ceea ce este inexact, de-oarece, In unele anemii (ex.: a. hipocroma) numarul de globule rosii este normal, fiind scazuta concentratia corpusculara medie In hemoglobina. Pe de alta parte, o serie de variabile, ca modul de viata, altitudinea, varsta si sexul, pot influenta semnificativ atat numarul de hematii, cat si concentratia hemo-globinei. Totodata, daca evolutia a. este lenta, organismul se poate adapta, fara tulburari importante, pana la o valoare a hemoglobinei de 6 g/100 ml. Cel mai frecvent, a. nu este o boala, ci un simptom In numeroase boli. Principalele criterii de clasificare a a. sunt: 1) pe baza volumului corpuscular me-diu: microcitare, normodtare si macrocitare; 2) pe baza concentratiei corpusculare medii de hemoglobina: hipocrome, normo-crome si hipercrome; 3) pe baza factorilor etiologici: scadere excesiva a volumului sanguin In hemoragii acute sau cronice, distrugere excesiva de globule rosii In bolile hemolitice si In hipersplenism, diminuare a eritropoiezei din cauza afectarii sin-tezei de nucleoproteine, a deficitului de fier din alimentatie, a inhibarii maduvei hematogene (In intoxicatii) sau a involutiei acesteia. V. In continuare o serie de tipuri principale de a.
