ANARTRIE, s. f. / anarthrie, s. f. / anarthria. [Qr. an – priv.; arthroun = a rosti distinct} Tulburare a limbajului constand doar din imposibilitatea articularii sunetelor. Bolnavul afectat de a. Intelege ce i se spune, poate dti si scrie, dar nu poate pro-nunta cuvantui pe care Tl citeste sau Tl scrie. De asemenea, poate comunica prin semne sau prin presiunea mainii numarul de silabe continute In cuvantui pe care nu Tl poate pronunta. A. reprezinta consecinta unei leziuni cerebrale cu focarul In zona nucleului lenticular. Este considerata uneori sin. cu afemie.
