ANAPLAZIE, s. f. / anaplasie, s. f. / anaplasia. [Qr. ana = din nou, plasis = nwdelare, de [a plassein =a forma, a mo- dtia; termen utilizat de fRpocrat pentru a desemna reducerea unei fracturi sau a unei tuJfatii.} Stare a unui proces neo-plazic In care arhitectura si unele caracteristici celulare sunt foarte diferite de cele ale tesutului de origine, fara Insa a ca-pata unaspect net embrionar. De fapt, a. defineste caracte-rele arhitecturale ale unui tesut (de obicei malign), dar, prin extensie, termenul se utilizeaza si pentru descrierea celulelor anormale care au pierdut caracterele de diferentiere proprii.
