AMBIVALENTA, s. f. / ambi valence, s. f. / ambivalence. [Lot. amho = amd-ndoi; valentin = forta, putere, de. la valere =a^ area. putere., a. vaiora} Existenta simultana (sau succesiva) a doua atitudini contrarii fata de acelasi obiect sau subiect (sen- timente, expresii, acte), de ex.: bucurie/tristete, iubire/ura. Se observa In unele boli psihice, frecvent In*schizofrenie.
