ALOTROPIE, s. f. / allotropie, s. f. / al lotropy, allotropism. [Cjr. allos = aitui; trope =mtoarc-ere, de la trepein =a w.towc.e Proprietatea unor elemente chimice (Indeosebi me-taloide) de a prezenta mai multe stari, forme cu proprietati fi-zice si, uneori, chimice diferite. Ex.: a. cristalina a carbonului, care se poate afla Instare de grafit sau de diamant.
