ALOSTERIE, s. f. / allosterie, s. f. / allosterism. [^r. alias = aitui; stereos =solid, in relief.] Proprietatea anumitor pro-teine de a-si modifica forma (si, implicit, activitatea) sub influenta unor efectori alosterici (molecule mici), care se fixeaza pe ele si, In acest mod, Ie transmit semnale. In particular, o serie de enzime sunt activate sau inhibate prin a. *Hemoglobina re-prezinta modelul pe care Monoda demonstrat a.
