ALALIE, s. f. / alalie, s. f. / alalia. [Qr. a – priv., lalia = vorbm, de la lalein = a ror6i. Incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale. Uneori termenul este considerat sin. cu *afemie.
ALALIE, s. f. / alalie, s. f. / alalia. [Qr. a – priv., lalia = vorbm, de la lalein = a ror6i. Incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale. Uneori termenul este considerat sin. cu *afemie.
