ACUPUNCTURA, s. f. / acupuncture, s. f. / acupuncture. [Lat. ecus =ac, sau acutus = ascufit; punctura =mfe-pcHurO, de. la pungere = a mfepa.] Termencreat de iezuitii reveniti din China la sfarsitui secolului al XVII-lea. Metoda terapeutica ^i de diagnostic studiata si practicata In China de mii de ani. A. se bazeaza pe stimularea cu ace fine, din otel sau din metale pretioase, a anumitor puncte ale suprafetei cutanate. Efectele a. sunt interpretate diferit, In functie de culturile filo- sofice si stiintifice. Astfel, pentru orientali, a. restabileste echili- brul energetic rupt din cauza bolii, In timp ce pentru occidental!, actiunea a. consta Indeosebi In determinarea unor reflexe cutaneo-viscerale care indue modificari neurovegetative.
