LEZIUNE, s. f. / lesion, s. f. / inj ury, lesion. [Lat. larsio, -onis = rdnire, vcitdmare., de. [a laedere = a rani.} Termen prin care este denumita orice alterare morfologica, patologica sau traumatica, produsa la nivel tisular sau celular. L. determina o discontinuitate structurala sau o diminuare a functiei tesuturilor sau celulelor afectate. Se utilizeaza si termenul de /. biochimi-ca, enzimatica, „vizualizata” prin tehnici histochimice. Actual-mente, prin descrierea /. celulare. se contureaza o *patologie celulara. Tipuri de I.: 1) L. degenerativa, alterare distrofica ire-versibila. 2) L. elementara cutanata poate fi primitiva (pata, papula, pustula, vezicula, bula si tuberculul) sau secundara (scuama, crusta, ulceratia, ragada, atrofia, cicatricea). 3) L. functionala, fara substrat patologic, relevata histochimic, histo-enzimologic. 4) L. trofica, consecutiva modificarilor metabolice. 5) Leziuni tuberculoase minime, I. t. cu evolutie abortiva, sub 1 cm pe radiografia standard. V. si sindromde ischemie-le-ziune.
