Escherichia coli sunt cei mai numeroşi germeni aerobi comensali din intestinul gros. Anumite tulpini produc toxine care determină diaree, iar toate tulpinile determină infecţie când invadează ţesuturile sterile. Diagnosticul se face prin tehnici standard de cultivare. Analizele toxinelor pot fi utile în caz de diaree. Tratamentul cu antibiotice este stabilit pe baza studiilor de sensibilitate.
E. coli populează tractul gastrointestinal în mod normal. Tulpinile enterotoxigene şi enteropatogene sunt cauzele majore de diaree la nou-născuţi şi în diareea turiştilor la adulţi. Tulpinile enterohemoragice de E. coli, ca tipul O157:H7 produc mai multe citotoxine, neurotoxine şi enterotoxine, inclusiv toxina Shiga, şi determină diaree sanguinolentă, care, în 2-7% din cazuri, poate conduce la sindromul hemolitic-uremic. Asemenea tulpini au fost adesea contractate din carnea de vită insuficient preparată termic. Au apărut şi alte tulpini de E. coli enteroagregante, ca eventuale cauze de diaree persistentă la pacienţii cu SIDA şi la copiii din zonele tropicale.
Dacă barierele intestinale normale sunt depăşite (de exemplu, prin ischemie, boală intestinală inflamatorie, traumatism), organismul se poate răspândi în structurile adiacente sau să invadeze circulaţia sanguină.
Locaţia extraintestinală cel mai frecvent infectată de către E. coli este tractul urinar, care este, în general colonizat prin infecţie ascendentă din perineu. Infecţiile hepato-biliară, peritoneală, cutanată şi pulmonară apar şi ele. Bacteriemia cu E. coli poate apărea fără evidenţa vreunei porţi de intrare. Bacteriemia şi meningita cu E. coli sunt frecvente la nou-născuţi, mai ales la prematuri.
Probe de sânge, scaun sau alte materiale clinice sunt trimise pentru a se realiza culturi. Dacă este suspicionată tulpina entero-hemoragică, laboratorul trebuie anunţat deoarece sunt necesare medii de cultură speciale.
Tratamentul trebuie început empiric și apoi modificat pe baza studiilor de sensibilitate față de antibiotice. Multe tulpini sunt rezistente la ampicilină și tetracicline, astfel că trebuie folosite alte medicamente, ca ticarcilina, piperacilina, cefalosporinele, aminoglicozidele, trimetoprim-sulfametoxazol și fluorochinolone. Chirurgia poate fi necesară pentru drenarea puroiului, debridarea leziunilor necrotice sau îndepărtarea corpilor străini.
sursa: Manualul Merck
