AMONIEMIE, s. f. / ammoni6mie, s. f. / ammoni(a)emia. G,r. ammomakoa = sore de amotiiu, gasita. m apTopie.re.ii tempiu- [ui [ui Jupiter Amman din Li6ia; haima, -atos = sange} Con- centratia plasmatica a amoniacului liber, substanta toxica al carei nivel sanguin creste In *coma hepatica si In comele pro-duse prin deficit enzimatic al ciclului *ureogenezei. V. si amo-niac, hiperamoniemie.
