AMOK, s. n. / amok, s. m. / amok. [Mafae-ziana amok = atac furies} Termen de origine malaeziana care desemneaza o criza de dezechilibrare psihica cu tendinta la crima sau sui-cid, aparuta In cadrul unei depresii. V. si raptus. AMONIAC, s. n. / ammoniac, s. f. / ammonia. yr. ammo-niakon = sore de ainoniu, gasita in apropierea te-mptuiui Iw Jupiter Amman din Lil)ia.] N^y. Compus binar al azotului cu hidrogenul, sub forma de gaz incolor la presiune atmosferica, cu miros iritant, foarte solubil In apa, toxic pentru organismele vii. Se utilizeaza In industria chimica, fiind compusul de baza In prepararea Ingrasamintelor azotate. In organism se afla In cantilati foarte mid (v. amoniemie) deoarece, provenit Indeosebi din degradarea unor aminoacizi, este transformat la nivelul ficatului In uree. V. amoniemie, amoniogeneza, ureogeneza. V. si tab. const. biochim.
