ISTERIE, s. f. / hysterie, s. f. / hysteria. [Qr. hystera = uter] Nevroza considerata ‘in trecut de origine sexuala, de unde si etimologia. Se caracterizeaza prin existenta a doua categorii de semne: unele permanente (paralizii, tulburari senzitive si senzoriale, unele constituind dasicele semne ale i. – anestezie, ingustarea campului vizual), altele tranzitorii (crize epileptifor-me, accidente tetaniforme). Fenomenele isterice pot fi reprodu-se prin sugestie sau autosugestie si nu prezinta nici un fel de sistematizare. Abrev.: Hy.
