IRADIERE, s. f. / irradiation, s. f. / irradiation. [Lot. irradi-are =a iumina cu razele, a iradia, de (a radius = raza.] 1) Expunerea unui organism sau a unui material la radiatii. La om, poate fi profesionala (lucru in mediu cu radiatii), tera-peutica (indeosebi in cazul radioterapiei oncologice) si acciden-tala. In toate aceste cazuri se disting: i. externa (prin radiatii care provin de la o sursa situata in exteriorul organismului) si /. intema (cand sursa de radiatii se afla in organism). Unita-tile de masura pentru i. sunt: ‘Gray si *Sievert. 2) Propagarea unei senzatii dureroase de la nivelul unui punct fix – sediul durerii – in regiuni din organismmai. mult sau mai putin in-departate. Ex.: i. durerii cardiace la nivelul bratului stang In *angina pectorala.
