INTUBATIE, s. f. / intubation, s. f. / intubation. [Lat. in =in, tabus = tub sou tuba = trompetd] 1) Procedeu de introdu-cere intratraheala, pe cale orala, a unei sonde care are rolu! de a asigura permeabilitatea cailor respiratorii superioare, de obicei pentru respiratia artificiala. I. este primul timp al *anes-teziei generale. 2) In general, introducerea unui tub Intr-un conduct natural.
