INTERMITENTA, s. f. / intermittence, s. f. / intermission. [Lat. intermittere =fl pune ia myloc, a intrerupe, de. [a inter = mtre, mittere = a trimite.] Neregularitate a unui fenomen care In mod normal este ritmic. Termenul este utilizat Indeosebi cu referire la neregularitatea ritmului cardiac determinata de absenta, uneori periodica, a contractiei ventriculare perceputa la auscultatie sau/si la palparea pulsului periferic. /. adevarata corespunde unei pauze ventriculare determinate de un „bloc atrioventricular sau, mai rar, de un bloc sinoatrial. /. fatea corespunde unei contractii ventriculare care este prea slaba pentru a fi perceptibila prin puls arterial periferic (ex.: In caz de *extrasistole).
