INTERFERENTA, s. f. / interference, s. f. / interference. [‘Eng[. to interfere – a se mte.rpu.ne., dm Cat. inter =ttltre, ferre =a duce.} 1) In electrocardiografie, influenta unei exci-tatii asupra alteia, in cazul a doua excitatii care apar la nivelul inimii In focare foarte apropiate si Intr-un interval de timp foarte scurt. Cea de-a doua excitatie ramane fara efect de-oarece caile de conducere se afla, Inca, In perioada refracta-ra absoluta, ca urmare a primei excitatii. 2) Inhibarea multipli-carii unui virus, In organism sau In cultura, din cauza existen-tei unei infectii prealabile, cu un alt virus. 3) In fizica, feno-menul de suprapunere In acelasi punct din spatiu a doua sau mai multe unde luminoase, sonore etc.