INTELIGENTA, s. f. / intelligence, s. f. / intelligence. [Lat. mtellegentia = cunoaftere, wte[igentd, de ia intellegere = fl mtelege (inter = intre; legere = a a[ege, a aduna).] Insusire informationala a sistemelor vii si evoluate, depinzand de me- canisme nervoase ample si complexe. I. serveste adaptarii comportamentale, supla si originala, In situatii inedite, bazan-du- se pe memorie, pe capadtatea de anticipare, pe elabora-rea unor modele interioare. Este sustinuta prin Invatare, dar se exprima prin anumite scheme operatorii mintale care apar succesiv, Intr-o ordine determinata (J . Piaget). I. este determi- nata ereditar, dar depinde (In mare masura) si de mediul familial si social.
