INSTABILITATE, s. f. / instabil it y, s. f. / instabilit y. [Lot. instabilitas, -alis = nestatomicie, de. la in = [ipsit de, stabi-litas, -atis = sta6iHta.te, statornicie si stare =a sta in picioare..} 1) In psihiatrie, incapacitatea unui subject de a se concentra asupra aceleiasi actiuni o perioada mai lunga de timp. 2) Imposibilitatea unui *biosistemde a se mentine In *stare stationary(echilibrudinamic).
