INFANTILISM, s. n. / infantilisme, s. m. / infantilism. [Lat. infantilis, de [a infans, -ntis = copi[; -ism.} Stare a unui adult care prezinta o serie de caracteristici fizice si psihologice pro-prii copilariei: talie mica („nanism), dezvoltare insufidenta a organelor sexuale, absenta caracterelor sexuale secundare si, frecvent, arieratie mentala. I. este asociat adesea unor boli sau sindroame endocrine. In functie de etiopatogenie, se des-criu o serie de tipuri de i.: i. distiroidian, i. genital, i. hipofizar, *i. intestinal, i. mixedematos, i. renal, *i. tardiv de tip Gandy, i. tiroidian.
