INCONSTIENT, adj., s. n. / inconscient, -e, adj., s. m. / unconscious. [Lat. in = (ipsit de.; conscious, de [a conscire =a sti bine. si scire = a sti.} I) (adj.) 1) Despre o persoana care si-a pierdut constienta ca urmare a unei stari patologice, 2) Care se produce independent de constiinta. Ex.: miscare i. B) (s. n.) 1) Ansamblu de procese psihice care actioneaza asupra conduitei umane, dar care scapa constiintei. ll) Notiu-nea de i. se afia In centrul teoriei psihanalitice elaborate de Freud. I. este partea psihismului latent In care intra dorintele si procesele psihologice dinamice care, refulate In afara cam-pului constiintei, nu au acces la instanta constient-preconstient. Desi refulate, fortele inconstiente se manifesta totusi In unele acte ale vietii cotidiene (lapsusuri, uitare), In vise si In simpto-mele nevrotice. Cunoasterea fenomenelor inconstiente este ne-cesara pentru Intelegerea si tratamentui nevrozelor. C. G. J ung a elaborat conceptui de /’. colectiv: i. identic la toti indivizii si rezultat din stratificarea experientelor milenare ale umanitatii.
