INCIDENTALOM, s. n. / incidentalome, s. m. / incidentalo-ma. ‘Lngl. incidentaloma, din [at. incidere = a se mtHmpia, a sun/eni, a mtaini, -oma Neologism preluat din engl. care denumeste depistarea neasteptata a unei anomalii la nivelul unui viscer, In cazul unui examen radiologic recomandat pentru explorarea altui viscer.
