IMUNOTERAPIE, s. f. / immunotherapie, s. f. / immunothe- rapy. [Lat. immunis =scutit, aparat, de. (a in =[ipsit da, munus = obligate; gr. therapeia = tratament, de. [a thera-peuein = a mgriji.] Metoda de tratament In vederea modifi-carii mijioacelor de aparare naturale ale organismului. Se dis-ting doua tipuri de i.: 1) /. pasiva, prin injectare de ser sau imunoglobuline care ofera anticorpi specifici. 2) /. activa, prin vaccinoterapie ce declanseaza productia de anticorpi.
