IMUNOELECTROFOREZA, s. f. / immunoelectrophorese, s. f. / immunoelectrophoresis. [Lat. i mmunis = scutit, aparat, de [a in = Gpsit de, munus = ofvGgafie, gr. elektron = cfuhSim-fsar, corp care se e[ectrizeaz-d prin frec.are; phoresis =transpor-tare, de [a pherein = a purta, a transporta.] Metoda de anali-za a componentilor antigenici (proteine) din lichidele biologice (mdeosebi plasma sau ser sanguin) prin combinarea separarii consecutiv *electroforezei cu cea obtinuta prin Imunodifuzie. Proteinele sunt separate mai Intai prin electroforeza In gel de agaroza, apoi se depune, paralel cusensul de migrare a pro- teinelor, un *imunoser (antiser). Proteinele si anticorpii cores- pondenti vor difuza fiecare In gel, iar daca o anumita proteina (antigen) va Intaini anticorpul specific va rezulta un arc elip-tic de precipitare, ca urmare a reactiei antigen-anticorp. In acest mod pot fi separate diferite proteine distincte antigenic. Exista’ o serie de variante tehnice ale i. V. de ex. electrosinereza.
