IMPULSIE, s. f. / impulsion, s. f. / impulsion. [Lot. impul-sio, – onis = pomire natwala., imBoid firesc, de. la impellere fi pel lere = a impinge.} In psihologie, tendinta de a actiona (rational, greu de controlat de catre vointa. I. corespunde In general unei necesitati imperioase (foame, dorinta sexuala, agresivitate) si se traduce prin acte necontrolate, periculoase. Prin educatie, un subiect normal Tsi stapaneste i. In unele boli psihice, bolnavii, cu toate ca sunt constienti de actele lor, sunt antrenati Intr-un mod irezistibil sa savarseasca unele actiuni Tmpotriva vointei lor. I. este Insotita de o senzatie de ‘angoasa particulara, care dispare dupa ce bolnavul s-a descarcat, prinactiune.
