IMPLANTARE, s. f. / implantation, s. f. / implantation. [Lat. in = In, plantare = a insamanfa.} 1) Introducerea In organism a unui Implant. 1. se realizeaza, de regula, prin pro-cedee chirurgicale simple sau complexe, In functie de tipul de implant. 2) Procedeu chirurgical prin care se restabileste con-tinuitatea unui canal sau conduct obturate din cauze patologi-ce. Ex.: i. trompei la nivelul cornului uterin, dupa Indepartarea chirurgicala a zonei obstruate. 3) Uneori, termenul este utilizat ca sin. cu *ovoimplantatie.
