AMBULATOR, adj. / ambulatoire, adj. / ambulatory. [Lat. ambulator, -oris = care se pCimba., de la ambulare = a merge, a se. pGmBa.] 1) Care se refera la mers. Ex.: automatisma. – mers automat, fara controlul constiintei. 2) Care nu este spi- talizat. TratamentuI a. ofera posibilitatea pacientului sa se de- plaseze si sa Tsi continue, eventual, preocuparile.
