ICTUS, s. n. / ictus, s. m. / ictus, stroke. [Lat. ictus = Icnii-tura., ,m.} Termen utilizat Indeosebi In neuropatologie pentru denumirea starilor morbide care apar brusc, subit. Ex.: 1) /. apoplectic, debut brusc al accidentelor vasculare cerebrale, cu pierderea constientei si coma. 2) /. laringian, denumit si tuse sincopala sau*vertij laringian.
