HIPOTIROIDISM, s. n. / hypothyroidisme, s. m. / hypothy- roidism. [Cjr. hypo – mai puf.in; thyreos =pavaz.a, scut; eidos = forma; -ism.} Sindrom complex, secundar insuficientei hormonilor tiroidieni la nivel de receptor. Poate fi: 1) H. tireo-priv (h. primar), care poate aparea posttiroidectomie, dupa te-rapie cu iod radioactiv sau idiopatic. 2) H. secundar unui ade-nom hipofizar, unei afectiuni infiltrative hipotalamohipofizare, unui ‘sindrom Sheehan sau posthipofizectomie. 3) H. cu gusa, asociat unei „tiroidite Hashimoto, unei carente de iod sau secundar tratamentului cu antitiroidiene de sinteza sau cu alte medicamente. Simptomele si semnele depind de gradul de h. In h. cronic benign, denumit si sindromul Hertoghe, se con-stata adipoza, dezvoltare insufidenta a sistemului pilos, extremi-tati red si astenie. Unele dintre aceste tulburari se Intalnesc si In alte insuficiente glandulare, Indeosebi In *hipopituitarism. Forma cea mai accentuata de h. este *mixedemul. Sin.: hipo-tiroidie.
