HIPOACUZIE, s. f. / hypoacousie, s. f. / hypoacusia, hypoa- cusis. Cjr. hypo – mai puf-in; akousis = auz, de. [a akouein = a auzi.} Tulburare de auz caracterizata prin diminuarea mai mult sau mai putin accentuata a acuitatii auditive. V. si cofoza, surditate.
