HEMOCONCENTRATIE, s. f. / hemoconcentration, s. f. / h(a)emoconcentration. Gjr. haima, -atos =sange; iat. cum = cu; centrum =centm, din gr. kentron = vdrf ascufit.] Cresterea volumului eritrocitar pe unitatea de volumde sange, precumsi a celui raportat la volumul sanguin total. Volumul sanguin total poate fi normal sau scazut, cu reducerea volumului plasmatic. Ant.: hemodilutie.
