HALITOZA

0
14

HALITOZA, s. f. / halitose, s. f. / halitosis. [Lat. hatitus = sufiart, t}(haiare.i dufi.owe, de [a halare = a rdspdndi un miros, a tJ(aia, Mires neplacut al *halenei, a carui origine este la nivelul cavitatii bucale. Sin.: fetor oris.