GURA, s. f. / bouche, s f. / mouth. NA: os, pi. ora. [Lot. gula = g6t(ej, gdt.] 1) Pr na portiune a tubului digestiv, delimi-tata lateral prin fata inter a a obrajilor. PlanseuI cavitatii bucale este ocupat de limba, i; zona sa periferica este separata de restui gurii prin gingii si arcade dentare. G. se deschide anterior prin buze, iar posterior comunica cu faringele. Mucoasa care captuseste cavitatea bucala prezinta o permeabilitate de interes In administrarea medicamentelor. 2) in limbaj curent, orifidul extern, In forma de fanta, al cavitatii bucale, cu cele doua buze (superioara si inferioara).
