GLAUCOM, s. n. / glaucome, s. m. / glaucoma. [Lot. glau- coma, gr. gluukoma = opacitate a cristalinului, dm (at. glau- cus, gr. glaukos = alfiasIni-verziii.} Denumire generica pentru un grup de afectiuni oculare diferite, care au caracteristi-ca comuna cresterea ‘presiunii intraoculare. In toate cazurile, hipertensiunea oculara perturba circulatia la nivelul arterelor care iriga papila optica, ca urmare producandu-se progresiv o *excavatie papilara glaucomatoasa, cu atrofie optica si cu alterari tipice ale *campului vizual, stadiul final al bolii netratate fiind *g. absolut. Se disting: g. primitiv sau primar, fara o cauza aparenta si g. secundar care survine ca o complicatie a unei afectiuni oculare in evolutie sau din cauza alterarilor anatomice pe care aceasta le-a provocat. G. primitiv este eel mai frecvent si poate fi acut (cu debut prin atac de glaucom, urgenta majora) sau cronic (congestiv sau simplu). In functie de acei factori determinanti ai presiunii intraoculare (v.) a fost elaborata si o clasificare fiziopatologica a g. Clasificarea actu-ala se bazeaza pe starea anatomica a unghiului irido-corneean (etalonata de la 0 la IV) care permite sa se distinga g. cu unghi inchis si g. cu unghi deschis. V. si in continuare.
