FULGURATIE, s. f. / fulguration, s. f. / fulguration (1), lighting stroke (2). [Lat. fulguratio, -oafs = fulgerare, scdpdrare, de. ia fulgurare = a futgera, a scapdra.} 1) Distructia unui tesut cu ajutorul curentului electric de Inalta frecventa. 2) De-numire data actiunii fulgerului asupra corpului omului sau ani-malelor si, prin extensie, ansamblului accidentelor provocate de electricitate. Se denumeste prin f. si modificarea pielii celor morti prin trasnet, constand In desene asemanatoare echiva-lentului luminos al descarcarii electrice.
