FARINGITA, s. f. / pharyngite, s. f. / pharyngitis. [C/r. pharynx, -yngos = faringe.; -ita.] Inflamatie a faringelui. Se descriu numeroase forme de f., printre care: 1) f. acirfa, inflamatie asociata cu dureri In gat, Indeosebi la Inghitit, congestie a mucoasei locale si febra; sin.: f. catarala; 2) f. atrofica, forma de *f. cronica care evolueaza cu atrofia tesutului submucos si secretii vascoase; 3) f. cronica, ce rezulta dupa multiple f. a-cute, iar uneori este cauzata de tuberculoza sau sifilis; se manifesta prin secretii abundente, iar In formele severe prin ulceratii, durere si disfagie; 4) f. foliculara, caracterizata prin hipertrofia glandelor faringiene; 5) f. gangrenoasa, cu prezenta unor placi de necroza; 6) f. herpetica forma de *f. acuta caracterizata prin formarea de vezicule, urmate de excoriatii; 7) f. membranoasa cu exsudat abundent care duce la formarea de false membrane; 8) f. ulceroasa, cu formare de ulceratii, acoperite de un depozit galbui, asemanator unei membrane, asociata cufebra, durere si prostratie.
