EXTEROCEPTOR, s. m. / exterocepteur, s. m. / exterocep-tor. [Lat. exterus = din afard; receptus, de ia recipere = a primi.] Termen utilizat pentru a desemna segmentui peri-feric al analizatorilor (vizual, auditiv, gustativ, tactil etc.), re-prezentat de receptori excitati de stimuli care provindin mediul extern.
