AFONIE, s. f. / aphonie, s. f. / aphonia. [Cjr. a – priv., phone = voce. Pierdere a vodi, completa sau partiala. Etiologia poate fi diferita: leziune cu sediu laringian (laringita, tumora benigna sau maligna a corzilor vocale), paralizie de nerv reaJ rent (frecvent postoperator, de ex. dupa tiroidectomie) sauleziune cen- trala (a nudeului ambiguu al nervului X cranian), cand se produce *afazie. A. poate sa apara si fara o leziune organica, de ex. In paranoia, isterie sau prin spasmmuscular laringian (a. spasfca).
