ETER, s. m. / ether, s. m. / ether. [Lat. aether, gr. aither = aer curat, 6o(ta cereascd, din gr. aithein = a arde.} 1) Corn-pus organic care confine doi atomi de carbon legati independent de un atom de oxigen, cu formula generala R-O-R’. 2) Termen uzual pentru dietileter, lichid volatil, inflamabil, utili-zat In anestezie. Are toxicitate redusa, dar si dezavantajul unei actiuni lente, ca si al riscului de explozie.
