ERITROCIT, s. n. / erythrocyte, s. m. / erythrocyte. {Cjr. ery- thros =rofu; kytos =cdiila,} Celula anucleata a sangelui (la om si vertebratele superioare), de culoare roz-rosie, In forma de disc biconcav aplatizat, deformabil (*deformabilitate eritrocitara) care contine hemoglobina. E. au un diametru Intre 7,2-7,9 pm, o grosime de 2 pm la periferie si de 1 pm In centru, un volum mediu de circa 90 pm . Numarul de e. pe mm de sange este In medie de 5 milioane la barbat si 4,5 milioane la femeie, iar la nastere de circa 6 milioane. Se coloreaza In roz viu prin Giemsa, centrul celulei ramanand mai putin colo-rat. E. provine din linia sau seria eritrocitara a maduvei hema-togene, precursorul sau direct fiind *eritroblastul. Sin.: globul rosu, hematie, normocit. Pentru modificarile de forma sau de dimensiuni ale e. v.: echinocit, drepanocit, megalocit, microcit, ovulocit, schizocit si sferocit. V. si tab. const. hematol.
